Numărul în perioada sa de glorie 800 locuitori. Predominau sașii, dar și românii, maghiarii și rromii au trăit dintotdeauna în armonie aici. Populația satului a scazut la mai puțin de un sfert odată cu exodul sașilor din Transilvania.
Doar o singură locuitoare de origine săseasca a mai ramas: Sofia Tonca s-a nascut in anul 1921 în Seliștat și nu a mai părăsit niciodată satul. A fost odată în Germania în vizită, povestește ea, dar „aerul era acolo așa de încordat”. În Seliștat viața este liniștită și plăcută ca nicaieri altundeva. Doamna Tonca are multe de povestit, despre timpurile trecute și copilăria sa. Se bucură de vizitele în casa ei de pe Strada Principală nr. 160. O astfel de vizită schimbă felul în care trecătorul vede casele aflate în paragină, le umple cu viață.
Astăzi vizitatorii vin atrași de izolarea și liniștea de aici, de ritmul lent în care curge timpul. Un scenariu care ar putea avea loc oricând în secolul al 19-lea: Țaranii lucrează pe câmpuri cu mâinile, fara mașini, ritmul zilei este dictat de cirezi de vite și turme de oi, care sunt mânate spre și dinspre pășune în fiecare dimineață și seara pe străzile satului. Gâștele măcăie la marginea drumului, pe băncile din fața caselor stau oamenii in vărstă și povestesc.